Impact

Imi doresc sa nu ma caute, sa uite de sufletul meu, sa uite ca am fost persoana care l-a facut cel mai fericit si mi-as mai dorii ca si eu sa uit ca am iubit un barbat inaccesibil pentru mine. Hai sa uitam . Hai sa ne iertam, sa ne spalam pacatele . Sa fim ceea ce nu am fost niciodata: 2 straini .

M-am apucat sa fac ordine, ordine in ganduri. De parca voiam sa sterg orice urma, de oricare ar fi fost ea… de iubire, de minciuna. Asa am facut, am sters urmele. Chiar si amprentele mainilor sale le-am sters de pe corpul meu. In zadar, insa. A mai ramas o pata, pe care insa as fi putut sa o pastrez in taina pana in ultima secunda a vietii mele. A mai ramas o pata in adancul sufletului meu, pe care cu greu o voi putea scoate de acolo. Pozele cu noi le-am ars demult. Amintirile... amintirile nu vor disparea niciodata. Nici macar inlocuindu-le cu altele noi. Vor ramane vesnic lipite de acea pata, aproape ca niste siameze. In adancimea tuturor gandurilor ravasite si in imposibilitatea vreunei sperante, eu am gasit intotdeauna o cale de mijloc. Sunt constienta ca fiecare inceput are si un sfarsit, dar credeam de asemenea ca fiecare problema are si o rezolvare.

Sau poate gresesc ? Mi-ar fi de ajuns un raspuns sa pun capac tuturor nedumeririlor din mintea mea si sa las acea pata sa dispara pentru totdeauna.